Scoala de munte...
Daca stai putin si te gandesti, te intrebi ce-ti trebuie tie o alta scoala, nu o ai ce pe cea pe cere o frecventezi zi de zi, la care te duci, sau poate nu, cu drag, la care ai deja prieteni, si profesori pe care ii urasti mai mult sau mai putin, si la care inveti, cum sa-ti cladesti viitorul, cum sa-ti faci o meserie, sau sa fii cel mai bun in ceva.
Cam astea sunt cateva aspecte care se urmaresc in cadrul unei scoli. Si daca totul e atat de bine la scoala de acasa, de ce am vrea inca o scoala, si mai presus de asta...o Scoala de munte. Sa ne facem alti prieteni, mai multi poate, si mai apropiati, sa uitam de profesori dar in locul lor sa avem instructori, si intr-o buna zi sa ne dorim sa ajungem ca ei. Sa nu mergem intre patru pereti ca sa invatam ceva, ci sa urcam sus pe munte-acolo unde el prin maretia lui este unicul profesor, acolo unde natura e mai presus de orice, unde vantul e mereu invingator, unde caprele negre zburda si florile de colt te incanta, unde cerul e mai aproape ca oricand, unde simti ca esti liber, iar singura realitate e cea care te inconjoara. Acolo dorintele prind viata, aducerile aminte is mai frumoase, iar noi parca nu mai suntem aceeasi. Intradevar intram in munte noi, si iesim altii, mai buni, mai tineri, mai oameni.

Dar Scoala de munte, nu se opreste aici, nu te duce doar acolo sus, unde doar tu si norii sunteti invingatori. Ea leaga prietenii de viata, iti incanta auzul cu cantece de chitara in jurul focului, si mai mult decat atat te invata cum sa treci prin viata, si sa lasi ceva in urma ta. Daca scoala de acasa iti cladeste cariera, scoala de munte, se doreste a fi cea care iti cladeste viata, si te invata sa fii om, printre oameni. Sa sadesti un pom, sa cureti si sa protejezi natura,  sa calatoresti acolo unde credeai ca doar gandul poate ajunge,  sa inveti cum iti poti salva prietenul dintr-o avalansa, cum poti face prim ajutor in cativa pasi simpli, cum sa te orietezi atunci cand ploaia, ceata si viscolul iti sunt dusmani, si cum sa supravietuiesti in varf de munte, intr-un culcus in zapada.

Unii dintre noi isi vor descoperi talentele de buni cataratori, altii vor vedea ca au o conditie fizica nemaipomenita, unii vor indragi cararile cu soare iar altii vor fi primii in troienile de  zapada, facand poteca celor din spate. Toti in schimb vom invata ce inseamna prietenia, cum sa oferi, fara sa pretinzi nimic in schimb.
Si daca stai asa si te gandesti cate poti descoperi in aceasta Scoala de munte, iti vine parca sa incerci, si sa te alaturi si celorlati tineri. Iti surade ideea de a pleca la munte in fiecare luna, te incanta un bal mascat la iarna, si mai mult decat orice suna mai mult decat interesant sa te plimbi prin pesterile din Apuseni si sa fii tu cel care descopera vestigii de mult ascunse.

Poate suna infricosator sa stai in jurul focului si sa asculti din pataniile altora, sa te minunezi cum au scapat unii de ursi, cum s-au pierdut altii pe crestele muntilor in toiul noptii, ce poti sa faci cand esti doar tu si stropii mari de ploaie, si sa nu uitam de copacii trasniti de jur imprejur, cata fericire dar si cata tristete poate aduce un petec de zapada. Da, poate suna putin infricosator, dar mai mult suna atat de tentant.
Asa ca hai sa facem echipa si mai mare, sperand ca singura limita pentru ceea ce ne propunem in viitor sa fie propria noastra imaginatie...