Ecoterra
Hostgame

Omu 2014

Sambata…

29 martie…

o zi frumoasa de primavara…

un rasarit promitator vazut din trenul Regio 3001 ce se indrepta incet dar sigur spre Busteni…

18 persoane iubitoare de munte si natura…

si o mascota

 

Cam asa incepea iesirea din week-end-ul 29-30 martie 2014 spre Cabana Varful Omu. Cu optimism si voie buna, am coborat din tren la Busteni, ne-am echipat, am facut poza de grup (sa vedem efectul inainte – dupa) si am pornit la drum.

 

Vremea…era grozava! Adica, ce grozava?!...geniala!..Adica, ce geniala?!..minunata! Intelegeti voi...

Si asa ne-am inceput traseul mai intai pe triunghi albastru prin padure, traseul intreg fiind Jepii Mari – Canton Jepi – Cabana Babele - Cabana Omu.

Drumul prin padure a fost un inceput de traseu frumos, revigorant, cu cantece si voie buna. Aerul, caldura soarelui, ciripitul vrabiutelor trezeau padurea la viata si ne faceau sa constientizam faptul ca a venit primvara! Chiar si Jessy, mascota noastra, alerga sprintena si jucausa pe carare.

Dupa drumul prin padure, a urmat un traseu frumos pe lanturi imbinat cu peisaje deosebite in care Busteni parea un mic orasel de jucarie.

La ora 14:00 am ajuns la Canton Jepi si am facut pauza pentru masa. Dupa ce ne-am incarcat bateriile, am luat-o din nou la drum, “inotand”  prin zapada. Cerul era senin, soarele stralucea, iar noi inotam prin zapada! Ce putea fi mai frumos? Ceea ca ma amuza si mai mult era faptul ca in timp ce ne mai afundam cate un picior in zapada, cu totii reactionam la fel: zambeam!

A urmat un lung si mirific traseu pe platoul Bucegilor, platou ce il asemanam cu un deșert alb.

Ajunsi la Cabana Babele, am baut un ceai si ne-am incarcat cu energia pozitiva ce emana acel loc (cel putin unii dintre noi). Eu ma simteam ca noua…insa mascota noastra, cainele grupului, dadea semne grave de oboseala…

Dupa ce Jessy a fost bagata in siguranta in rucsac, doar cu capsorul iesit afara, am facut poze la Babe si la Sfinx si am plecat iar la drum spre destinatia finala.

Am avut parte de un apus de soare deosebit, dar vedeam cum nu toti din grup se bucurau de el: oboseala (lipsa entuziasmului) incepea sa isi spuna cuvantul. Ii admiram pe toti cei care ii incurajau pe cei mai putin motivati. Insa se simtea o tensiune in aer. Ceva mai mult de atat trebuia sa ne “trezeasca” din pasivitatea ce se instalase. Si asta s-a si intamplat! O data cu venirea serii, s-a instalat un vant foarte puternic, iar incercarea si mai mare era faptul ca trebuia sa trecem prin zone de avalansa.

 

Astfel, inca o data, muntele ne facea constienti cum stie el mai bine, de ceea ce inseamna cu adevarat un ajutor, un prieten. Acum trebuia sa avem grija unul de celalalt: fie cu o mana intinsa in caz de alunecare, fie cu lumina de la frontala in cazul in care celalalt avea o lumina mai slaba. Inainte sa se innoreze, am apucat sa vad stelele de pe cer si sa admir orasul de jucarie ce acum stralucea de la luminile caselor.

Dupa 11 ore de mers, intr-un final, am ajuns la cabana Omu! Am mancat, am baut un ceai si ne-am bagat la somn in camera primitoare si foooarte calduroasa ce ne astepta.

 

Dimineata, cei mai matinali dintre noi au reusit sa vada si rasaritul. Peisajul este greu de descris in cuvinte. Cand am iesit din camera, vedeam cum razele blande ale soarelui intrau in holul cabanei prin usa larg deschisa. Am iesit afara, am facut poze si ne-am bucurat de peisaj.

 

La ora 10:00, am facut poza de grup, i-am multumit cabanierului si am plecat din nou la drum inapoi spre Cabana Babele.

Vremea era la fel de grozava, poate chiar mai grozava decat cea precedenta. Acum puteam admira peisajele ce ziua trecuta nu le vazusem pe intuneric.

      

Inainte de a ajunge la Babele, unii dintre noi am schimbat putin traiectoria si ne-am dus si la Crucea Eroilor, spre bucuria mea. Pana acolo, am avut parte de un traseu frumos, o mare de zapada si un catel venit de nicaieri.

Dupa ce am vazut-o si am facut poze la Crucea Eroilor fara sa mai coboram pana jos la ea (spuneam noi ca oricum se vede mai bine de unde eram), ne-am intors spre Babele cu voie buna, cand pe derdelus, cand pe picioarele noastre.

Ne-am regrupat cu cei ce ne asteptau la Cabana si am coborat jos in Busteni cu telecabina.

Am luat masa cu totii, cum obisnuim sa o luam de fiecare data cand ne intoarcem din trasee (ador reuniunile acestea de final de iesire!), am stat la soare in parc, ne-am intalnit si cu alti prieteni de-ai nostri ce treceau prin Busteni, dupa care am mers la gara, ne-am urcat in tren si am plecat inapoi spre casa.

Cu ce am plecat?!?

Cu un rucsac si mai greu!!! Un rucsac plin cu experienta! iar in buzunarele laterale, cu amintiri frumoase, putere, curaj si incredere!

Cum in orice experienta, oamenii sunt cei mai importanti, vreau sa aduc multumiri OAMENILOR ce au contribuit la reusita acestei iesiri: Mytzi, Ionut, Carina, George, Beatrice, Alina T, Andreea S, Deea, Cristi, Cristina, Razvan, Laura, Alina M, Nicu, Madalina, Ana S, Dan, dar si celui mai bun prieten al omului, cainele grupului, Jessy.

 

Cu drag,

Cami

 

FacebookTwitterYoutubeShare on Google+

Contul tau

Autentificare membru:

Calendar

Lun Ma Mie Joi Vi Sam Dum
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30

Evenimente

Niciun eveniment viitor!

Built with HTML5 and CSS3 Copyright © 2013 Asociata Turistica Ghizii Romaniei