Hostgame
Ecoterra

Ceahlau Martie 2014

Si iata cum ma apuc din nou de scris… Nu am mai scris de aproape un an, mai exact din aprilie 2013 cand am fost in Muntii Ciucas.

 

Cum sunt adepta povestioarelor, iata si povestea din martie 2014 in Muntii Ceahlau:

 

Se intampla sa fie o seara ploioasa de vineri…(stiu...nu suna deloc promitator)…13 omuleti, unul mai entuziasmat decat celalalt (asta imi placea) isi dadusera intalnire la Mc Donald’s Obor pentru a pleca intr-o frumoasa aventura de weekend spre “Muntele Sfant” (cum am aflat ca ii spun unii)

Si uite asa, in doua masinute cu tot cu statii woki toki, cu tot cu radare si cu ploaie, dar cu muzica, speranta si optimism, am ajuns la Pensiunea Ceahlau, unde ne-am cazat.

 

Ziua de sambata prevestea o zi superba inca de la inceputul acesteia. Dupa ce am luat micul dejun, iar fetele au fost servite cu bomboane de ziua lor, ne-am indreptat cu si mai mult entuziasm spre statiunea Durau. Pe drum, privelistea lacului Bicaz inconjurat de dealuri si munti, grandoarea barajului si asa zisa stanca dracului, faceau ca starea noastra de spirit sa fie cat mai dornica de a cunoaste acele meleaguri pline de mister. Eram de asemenea foarte dornici de a ajunge in varf (vf Toaca) deoarece pe langa privelistea deosebita ce o vazusem doar in poze, “seful turmei” ne promisese ca ne va spune o legenda.

 

Dupa ce am ajuns in statiune, ne-am echipat, am platit taxa de intrare in Parcul National Ceahlau, am facut cu mana la camera de supraveghere si am plecat la drum pe traseu marcat cu cruce rosie: Statiunea Durau (800 m) - Poiana Viezuri  (1195 m) - Cascada Duruitoarea (1250 m) - Poiana Scaius (1400 m) - Piciorul Schiop - Cabana Dochia (1750 m)

 

La scurt timp, ni s-au alaturat si trei catelusi pentru a-i da o mana de ajutor muntelui in a ne invata ce inseamna prietenia.

 

Dupa aproximativ o ora de mers, a iesit si soarele, semn de la vreme ca suntem rasplatiti pentru starea noastra de bine. Razele soarelui scaparau printre copaci, iar fulgii de nea ce cadeau (pentru ca “ningea cu soare”) pareau mici diamante plutitoare.

 

Cu cantece si voie buna am ajuns, dupa doua ore de mers, la cascada Duruitoarea. Am luat pauza de masa, am facut poze, ne-am tras sufletul, dupa care ne-am bucurat in continuare de drum.

 

Dupa ce am avut parte de o priveliste mirifica la Curmatura Piciorul Schiop si am facut si o poza reprezentativa, soarele ne-a parasit, iar vantul a inceput sa bata cu putere. Insa asta nu ne-a oprit sa mergem inainte cu acelasi entuziasm. In drum spre cabana Dochia, ne-am oprit si la un schit sa multumim ca suntem bine, sanatosi si ca am reusit sa ajungem pana acolo. In scurt timp, am ajuns si la cabana, cu tot cu catelusii ce ne-au fost camarazi in tot acest drum. Ne-am cazat, am mancat si am terminat seara jucandu-ne catan, sabotor, popa prostu’sau trombon.

 

Duminica dimineata urma sa ne trezim la 5:30, sa plecam de la cabana la 06:00 si sa prindem rasaritul pe varful Toaca la aprox ora 07:00. Zis si facut! Insa aveam un mic inconvenient: ceata. Cu toata concentrarea si rugamintele noastre, ceata nu a plecat.  Si cum imi place sa cred ca nimic nu este intamplator, am luat acest inconvenient ca pe un semn: va trebui sa revenim pe varful Toaca pentru a vedea rasaritul.

 

Putini suparati din cauza cetii, dar mandri ca am ajuns in varf, am facut poze si am ascultat legenda promisa a stancii dracului: Se spune ca demult oamenii incepusera sa fie foarte pacatosi. Iar pentru a le da o lectie, diavolul a facut pact cu Dumnezeu si a inceput sa dea peste localnicii zonei ploi, inundatii, cutremure. Insa ei tot nu se invatau minte. Asa ca diavolul a luat din varful Toaca si a vrut sa il arunce peste localnici, insa la auzul cantecului cocosului, acestuia i-au scazut puterile asa ca a scapat varful fix in locul unde il vazusem noi cu o zi in urma.

 

Fericiti ca niste copii care si-au primit bomboanele pentru ca au fost cuminti, ne-am intors usor spre cabana Dochia. Am luat micul dejun, ne-am facut bagajele, am facut poza in fata cabanei si am pornit iar la drum.

 

De data aceasta eram in numar de 14 (ni se alaturase o fata de la cabana) iar marcajul era banda rosie pe traseul: cabana Dochia - sub Varful Toaca - Panaghia - Piatra Lata - cabana Fantanele -  Statiunea Durau.

 

Traseul a fost de vis, ca in basme…cu tot cu ceata care nu ne-a lasat pana aproape de cabana Fantanele. La cabana am facut o mica pauza, am baut un ceai, dupa care am inceput sa coboram spre statiunea Durau.

Ajunsi de unde am plecat, ne-am luat ramas bun de la fata ce se alaturase grupului nostru, ne-am dezechipat si am luat-o inapoi spre casa cu un bogat bagaj de amintiri si invataminte, lasand in urma Masivul Ceahlau.

 

Vreau sa multumesc celor 12 omuleti ce au fost alaturi de mine in weekend-ul 8-9 martie 2014: Mytzi, Alina M, Mihai B, Gabi Bobe, Andreea S, Alina T, Adina Savu, George Baceanu, Razvan, Denis, Simona si Nicu.

 

Poate ca nu spun eu multe, dar cand le spun sau le scriu o fac cu toata sinceritatea si din tot sufletul!

 

Cu drag,

Cami

 

FacebookTwitterYoutubeShare on Google+

Contul tau

Autentificare membru:

Calendar

Lun Ma Mie Joi Vi Sam Dum
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30

Evenimente

Niciun eveniment viitor!

Built with HTML5 and CSS3 Copyright © 2013 Asociata Turistica Ghizii Romaniei