Ecoterra
Hostgame

Muntii Ciucas, 2 virfuri si un slap roz

 

Muntii Ciucas, 2 virfuri si un slap roz

 

Am fata usor arsa de soare, buzele usor crapate de vint, mainile usor uscate de la zapada dar sufletul imi zburda de fericire si ma simt de parca as fi cucerit Everestul. Nu cred ca am sa inteleg complet de ce te simti asa mirific dupa ce ai escaladat un virf de munte, insa mai mult ca sigur tine de vise implinite, obiective atinse sau mari realizari. Sau nu. La mine a fost un vis. De ceva luni tot visez sa ajung pe un virf de munte imbracat in zapada. Sa urc pe cu totul alb in jur, sa am norii la picioare, crestele fragile ale muntilor sub talpile vibram si eventual sa mai si produc fotografii frumoase. Visez in continuare dar macar am reusit, pentru prima oara in viata mea de adult, sa urc un virf de munte. Spun viata adulta pentru ca se pare ca la 8 ani eram pe virful Toaca. Imi povesteste mama, eu una nu mai tin minte.

 

Culmea Gropsoarele Zaganu

 

Muntii Ciucas m-au primit cu bratele deschise si in doua zile mi-au oferit mai mult decat ma asteptam sau meritam. Trebuie sa le multumesc si lor, crestelor si virfurilor din Ciucas dar si trupei de la ATGR si colegilor de tura, fara de care visul meu nu ar fi devenit realitate. Stiu, suna siropos dar e adevarul gol golut si e prima oara, sa imi fie cu iertare.

 

Apus in Ciucas

 

Cine se scoala de dimineata departe ajunge. M-am trezit sambata dimineata la 5 si inainte sa rasara soarele eram calare pe al meu cal negru, D.D, galopand spre locul de intalnire cu A.T.G.R – istii. La 10 si ceva eram deja pe poteca spre refugiul Stana lui Cojocaru, unde avea sa innoptam, minunandu-ma de marea de ghiocei din jur. Nici brandusele nu se lasau mai prejos, luptand vitejeste sa iasa in evidenta in tot acceasi mare de ghiocei, alaturi de alte flori simpatice de culoare mov sau galben. Un slap roz ofta abandonat pe valea ce duce spre Muntele Rosu. Nu l-am inteles de ce s-a aventurat pana acolo. Nici pe el, nici pe fratelui lui geaman.

 

Un slap roz viteaz pe munte

 

Daca jos la 1400 de metri era primavara, sus pe creasta era inca iarna. O patura de zapada imbraca culmea Gropsoarele Zaganu, prima creasta pe care aveau sa o cunosca prea iubitii mei bocanci de trei sezoane.

Linii de creasta

Adulmecand zarea si savurand panorama de pe creasta nici nu am simtit cand am pus piciorul pe primul meu virf, ce-i drept deloc celebru dar cu statut de virf – Gropsoarele, 1883 de metri. Am uitat sampania si steagul acasa si am sarbatorit doar cu un baton de Snikers si niste apa plata. Si poze cu stalpul ce marcheaza virful. Nu cred ca am sa inteleg vreodata de ce facem poze cu stalpul si nu cu virful propriu zis dar fie, treaca, mi-a picat fisa abia acum si nu atunci cand eram sus.

 

Vedere de pe culmea Gropsoarele Zaganu

 

Cu norii suflandu-mi in ceafa si soarele jucandu-se cu rabdarea Bleagii, care fotografia lacom tot ce prindea in lentila, ne-am intors pe crucea rosie la saua La Rascruce de unde am deviat spre Saua Gropsoarele cu intentia de a ajunge la fosta cabana Ciucas. Dupa ce ne-am ratacit putin printr-o padure si o vale cu urme de urs am regasit intentia si traseul spre fosta cabana Ciucas, actuala cabana in constructie. De acolo am coborit pe un forestier lung si noroios spre refugiu.

Mic e omul, mare e Muntele

Un apus fotogenic a inchis prima zi mea in muntii Ciucas, acompaniat de un foc de tabara, voci dulci, sunte de chitara, bere la sticla si un somn chinutor specific priciului de refugiu.

 

Apus de Ciucas

 

Duminica dimineata ochii mei mijiti de somn au salutat un cer acoperit de nori si ceata. Salvamontistul ne sfatuia sa nu urcam fara piolet, se prevestea ploaie si ceata, multi din trupa de mare de 21de iubitori de munte au renuntat sa mai urce dar eu nu si nu, vreau si vreau. Si am vrut bine. Ce-i drept instinctele mele cu urcatul pe munte nu au nicio constanta insa pe masura ce ne apropiam de virful Ciucas norii se dadeau respectuos la o parte, in fata unui cer senin si albastru.

 

Masivul Ciucas printre nori

 

Ce-a urmat e fila de poveste, de la poalele masivulul am inceput sa ma simt ca si cum urcam pe Everest. Stiu sunt naiva dar era asa de frumos in jur incat am si uitat de traversarile laterale unde cica am fi avut nevoie de piolet, am uitat si ca trebuie sa fiu atenta pe unde calc, am uitat si cine sunt, de unde vin si ca restul grupului e nevoit sa ma astepte si sa imi suporte cu rabdare pauzele lungi. Pluteam asa in aer si ma uitam ca bleaga la paradisul din jur.

Geometria Paradisului

Cat eram acolo sus, Ciucasul si Bleaga mea au facut o conventie, conventie care ma obliga sa le predau stafeta din acest moment, sa pastrez pentru mine povestea pe care am trait-o si sa ii las si pe ei sa insire cateva cuvinte, in imagini. Cica eu nu am cine stie ce talent de povestitor si ei se descurca mai bine. Ma supun ca nu am ce face.

 

Perfectiune

 

Tigaile Mari

 

Albul invingator

 

Virful Ciucas si cuceritori de virfuri

 

Solitudine

 

Abrupturile Ciucasului

 

Vedere de pe Virful Ciucas

 

Masivul Ciucas, vedere de la cabana Ciucas

 

M-am razgandit, eu raman aici in poveste, sus pe virf de munte. Sa ne auzim cu bine draga citirorule. Te salut de la 1954 de metri.

Gata, fug inapoi in poveste.

 

 

FacebookTwitterYoutubeShare on Google+

Contul tau

Autentificare membru:

Calendar

Lun Ma Mie Joi Vi Sam Dum
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30

Evenimente

Niciun eveniment viitor!

Built with HTML5 and CSS3 Copyright © 2013 Asociata Turistica Ghizii Romaniei