Ecoterra
Hostgame

Cine a pus Romania pe harta turistica a Europei

 

Putini dintre pasionatii muntelui din ziua de astazi stiu ca majoritatea traseelor montane, cabanelor sau refugiilor pentru turisti au fost realizate incepand cu sfarsitul secolului 19. Meritul apartine organizatiilor de voluntari, la inceput din Ardeal si apoi din toata tara, care au muncit atunci pentru ca Romania sa ajunga pe hartile turistice europene.


                                               

O idee buna supravietuieste oricaror conjuncturi politice. Asa s-a intamplat cu un concept legat de "civilizarea" Carpatilor, care a aparut inca din 1880, odata cu organizatia "Societatea Carpatina Transilvaneana", initiata de avocatul si ziaristul sibian Carl Wolf, despre care am scris numarul trecut ca a fost sufletul construirii hidrocentralei de pe raul Sadu. Asociatia mai era cunoscuta si ca SKV, initialele venind de la denumirea sa in limba germana, majoritatea initiatorilor ei fiind sasi. Cei care au muncit la construirea infrastructurii montane au venit din toate categoriile sociale - profesori, medici, patroni, studenti, muncitori, functionari, cercetatori, ingineri, oraseni si tarani - uniti de pasiunea lor pentru munte. Dar si de o anumita mentalitate. Cel mai bun exemplu vine de la una dintre filialele de elita ale SKV, cea din Brasov, condusa de Iulius Romer. Deviza montaniarzilor brasoveni suna astfel - "traditia nu inseamna pastrarea cenusii si predarea flamurii". Altfel spus, munceste pentru a spori mostenirea de la inaintasi, sa nu lasi copiilor tai tara tot asa cum ai gasit-o, ci fa-o mai frumoasa si mai bogata. Aceasta este interpretarea pe care ne-a dat-o acum seful cabanei Postavaru, Rolf Treutsch, povestindu-ne despre timpuri demult apuse, asa cum stie de la bunicii sai, care au facut parte din SK

 

Fenomen national

 

Dupa momentul crucial din 1918, cel al fauririi Romaniei Mari, fenomentul SKV a luat o amploare deosebita. Daca organizatia sibiana avea, la debutul sau, doar cateva sute de membri, ea a capatat proportii impresionante, ajungand in 1920 la nu mai putin de 4.456 de membri, iar mai apoi depasind 7.000 de sustinatori - toti cotizanti. Asociatia s-a raspandit in toate colturile tarii, avand filiale in Bistrita, Cernauti, Lupeni, Medias, Orastie, Petrosani, Reghin, Sighisoara, Timisoara si Bucuresti. Dar nu numai atat. Au aparut forme de organizare similare, unele dintre ele sustinute de personalitati ale stiintei si culturii noastre. Un bun exemplu vine de la Societatea Carpatina din Sinaia, infiintata in 1895, a carei activitate a fost incurajata de Tache Ionescu si Bucura Dumbrava, in timp ce Societatea Turistilor din Romania, aparuta in 1903, la Bucuresti, a reusit sa-i atraga de partea sa pe Grigore

Antipa, Simion Mehedinti si Alexandru Vlahuta. Lista activitatilor de voluntariat, dedicate muntelui, continua cu Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romaniei, fondata in 1929, Turing-Clubul Romaniei - functionala din 1925, Asociatia Turistica "Romania Pitoreasca" - din 1930, Asociatia "Muntii Nostri", Clubul Carpatin Roman, Societatea Carpatina din Sinaia, ca sa dam doar exemple ale celor mai active asocieri interbelice, dintr-un sir

mult mai lung.


Trasee desenate de cartografi

Traseele n-au fost amenajate la intamplare. Munca era precedata de studii amanuntite, ale cartografilor, pentru cele mai bune variante spre nori. Poteca trebuia sustinuta, in unele locuri, cu ziduri din piatra, in alte parti era nevoie de parapeti, de scari sau de lanturi prinse de stanci. Toate pentru siguranta turistilor. Se adaugau marcajele - de culori si forme speciale, pentru fiecare carare in parte - aplicate pe stanci sau pe copaci.

plus indicatoarele de la rascruci de drumuri. "Albastru" si "Rosu" - doua trasee din masivul Postavaru, utilizate de zeci de ani de turistii plecati din Poiana Brasov. Au fost realizate de membrii SKV. Tot ei au creat "Pichetul Rosu" din Bucegi, dar si poteca "Tache Ionescu" sau "Sapte Scari" - cea din urma fiind in masivul Piatra Mare. Se adauga cele din Rodna, Parang, Caliman, Cibin, Sebes, Piatra Cariului, Apuseni. Datele statistice arata ca aceasta organizatie a reusit sa amenajeze, in total, peste 700 de kilometri de poteci alpine. Filiala brasoveana a stabilit un veritabil record, de 101 kilometri de trasee, realizate pana in 1936, doar in Postavaru si Piatra Craiului. Lungimea drumurilor de munte aparute in perioada interbelica e mult mai mare, daca luam in calcul si munca altor asociatii, in Fagaras, Ciucas, Penteleu, Lotru.

 


Caramizi in rucsac

Fiecare lua in rucsacul lui cateva caramizi, de la poalele muntelui, plecand spre inaltimi, spre locul ales pentru construirea cabanei. La o actiune participau sute de oameni. Porneau in coloana, strabatand pustietatea, ocolind vai ametitoare, stanci inaccesibile, sa duca materialele de constructie spre cele mai inalte creste. Nu erau doar membrii organizatiilor de voluntari, veniti de la oras. Li se alaturau si taranii din satele de munte, care isi puneau la bataie animalele de povara, carutele, in care incarcau trunchiuri masive din lemn. Pana si apa se cara, daca in locul unde urma sa fie cabana nu era un izvor. Apa era necesara pentru prepararea mortarului, sa fie legate intre ele pietrele de la temnelia viitoarei constructii. Lucrarea era executata de mesteri, adusi special pentru treaba asta, sa faca un lucru de calitate, solid. Autoritatile locale au sprijint astfel de actiuni, primariile oferind terenul necesar organizatiilor, pentru a construi cabanele si refugiile montane.

 

Cum a aparut statiunea Paltinis

 

O cabana se construia in mai putin de jumatate de an, in ciuda efortului deosebit. Cum a fost cazul Malaiestiului. Cladirea a fost deschisa in 1924, dupa numai cinci luni de munca. Autori sunt membrii SKV. Ei s-au remarcat si de aceasta data, ridicand aproape 60 de cabane, in aproape toti muntii. Prima realizare a celor de la SKV a fost la 17 septembrie 1881, cand au inaugurat o cabana in Piatra Craiului. A urmat, in acelasi an, cabana Negoiu. Aceiasi oameni au pus bazele statiunii Paltinis, cu primele cinci cabane facute acolo, cea mai veche fiind Prejba, aparuta in 1887. Tot ei au marcat un reper important al Bucegilor - cabana Omu, data in folosinta in 1888. Alte asociatii de voluntari au sporit zestrea Carpatilor, precum Societatea Carpatina din Sinaia, de care e legat numele cabanei Caraiman. Se adauga o serie de refugii alpine, in zone izolate, realizate de Turing-Clubul Romaniei. Se adauga adaposturile din Bucegi ale Asociatiei Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romaniei, dar si doua cabane aparute datorita Societatii Turistilor din Romania - una in Piatra Craiului, alta la poalele Negoiului.

 

Primii salvatori montani

 

Primele echipe salvamont au aparut pe teritoriul Romaniei in jurul anului 1900. S-au constituit formatiuni in Sinaia, Brasov, Sibiu si Busteni, cu voluntari SKV. Cei selectati erau, in general, oameni care locuiau in zona montana. O prima actiune de salvare a fost consemnata in 1906, in Muntii Fagaras, pe Valea Podragului. Cel care s-a evidentiat atunci pentru efortul sau a fost un ghid turistic- Ion Cotofan, din Avrig. Putine date exista, din pacate, in legatura cu scolile de ghizi. Se stie doar ca prima institutie de acest fel s-a infiintat la noi in 1904. Un grup de ghizi montani aparuse inca din 1884, la Sibiu. Un reper important in categoria sigurantei montane este legat de posturile de prim-ajutor, a caror functionare, in mijlocul celor mai periculoase zone montane, a debutat in 1890.

 

Serpasi de Romania

 

Noul sistem turistic - cabane si trasee - era administrat, la inceputul secolului trecut, dupa reguli precise, de catre organizatiile voluntarilor. Sa luam ca exemplu felul in care era pusa la punct toata treaba asta de catre SKV. Turistul avea nevoie de informatii - ce trasee montane sunt disponibile, unde anume sunt cabanele, cat de lung sau de periculos e drumul pana la ele. Asa ca in satele sau orasele de la poalele muntilor s-au creat birouri de informare turistica. Oaspetii veneau mai intai aici. Era locul unde putea fi gasit un om foarte important - ghidul

turistic. Pentru treaba asta erau alesi cei mai descurcareti localnici. Ghizii fusesera ciobani sau vanatori. Calitatea lor principala era ca stiau ca-n palma zona de competenta, in care ii conduceau pe turisti. Aveau si legitimatii, statutul lor fiind oficializat. Se stia ca pentru creasta Fagarasului il poti gasi, in Zarnesti, pe Iosif Minea. Daca doreai sa colinzi Piatra Craiului, il cautai pe Nicolae Oratie. Doar cateva nume de ghizi, dintr-o istorie demult apusa si prea putin cunoscuta, cea a turismului romanesc. Tot la birourile de informare se inchiriau felurite echipamente pentru calatorii nepregatiti sa se ia la tranta cu muntele, vara sau iarna. Poate nu stiati, dar in Romania au existat serpasi. Erau disponibili in satele de munte, tot dintre localnici. Ei carau, contra unui tarif bine stabilit, bagajele voluminoase

ale turistilor. Era strict interzis serpasilor sa manance din hrana clientilor. Ghizii aveau si ei un tarif strict, fiind platiti cu ziua. Ghidul percepea o taxa pentru doua zile numai in situatia in care fusese alaturi de turist mai mult de 36 de ore. Daca acest interval era sub 36 de ore, turistul platea numai pentru o zi.

Reguli pe munte

 

Ajuns la cabana, turistul trebuia sa stie un lucru foarte important - ce spune cabanierul e litera de lege. Cabanierul era desemnat de catre organizatia de voluntari sa administreze acea cladire. Puteai sa pleci pe un anumit traseu, dar nu inainte de a-l informa pe cabanier. Ca sa se stie unde te afli, in munti, si eventual sa se intervina, la nevoie, pentru salvarea ta. Turistul avea obligatia sa pastreze curatenia in cabana, sa nu faca zgomot ori scandal. Erau editate pliante, atat in romana, cat si in limbi straine, prin care turistii invatau sa se comporte pe munte - cum sa recunosti urmele animalelor salbatice, mai proaspete sau mai vechi, sa stii daca salbaticiunile ar putea fi in apropierea ta. Se indica pana si felul in care trebuie strabatuta zona alpina - cum sa urci, cum sa cobori, ca sa nu aluneci, sa te accidentezi.

 

Cabana - muzeu

 

Daca peretii ar putea vorbi, ar face-o cu siguranta cei de la cabana Postavaru. O parte din cladirea actuala, modernizata si extinsa, are in componenta ei un corp ridicat in 1881 de catre voluntarii SKV. Greu de spus daca mai e azi o cabana seculara in muntii Romaniei, care sa fi rezistat timpului. Doar numele originale s-au pastrat, ca si locul in care li s-a pus temelia. Multe cladiri au suferit ulterior distrugeri, din cauza oamenilor sau a naturii, incat au fost reconstruite, chiar de la zero. Dar aici, mai sus de Poiana Brasov, la Postavaru, au ramas "amprentele" oaspetilor din ultimii 100 de ani. Scrijelituri care imbraca peretii exteriori ai batranei case de la munte. Zarim printre atatea amintiri una foarte veche, cea a lui Novak. Numele e insotit de anul sosirii lui in acest loc - 1896. Credeam ca e cea mai veche "atestare". Nici pomeneala! Cea dintai e din 1893, ne anunta seful cabanei, Rolf Truetsch, care a studiat noianul semnaturilor. Facem cunostinta si cu Adele Zeidner, de pe urma careia au ramas cateva santuri adanci, cu tot cu anul sosirii ei aici - 1907, la care se adauga Helena, din 1908. Am petrecut o noapte in mijlocul istoriei, intr-una din camerele spatioase, exact cum au fost ele concepute cu 129 de ani in urma. Supravegheati de siluete zambitoare, salutandu-ne din alt veac. Ghizi montani sau constructori ai traseelor alpine. Am aflat dupa aceea, tot de la Rolf, ca voluntarii purtau, prin anii '20, bocanci cu tinte batute in talpa, iar pe zapada foloseau schiuri din lemn, facute in atelierele dogarilor. Cei pe care ii apuca noaptea in pustietate isi luminau calea folosind lampi cu gaz, care aveau in interior un ciorap din azbest. Obiecte de acest fel pot fi vazute azi la Postavaru, fiind in pregatire un muzeu al cabanei.

 

"Spriritul de pe vremuri s-a pierdut"

 

Nopti la foc de tabara, zile intregi de munca. "Era o pasiune extraordinara pentru munte. Tot ce s-a facut a fost altruist", ne face Rolf un tablou al anilor interbelici, cand mii de oameni invadau Carpatii. "Spiritul acela s-a pierdut azi", e convins si trist totodata interlocutorul nostru. Acelasi pesimism in privinta actualitatii l-am gasit la Mircea Opris, presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani. "Azi nu mai e aceeasi implicare a oamenilor pentru munte. Pe vremuri, totul se facea din convingere si placere. Acum s-a schimbat mentalitatea, nu mai depune aproape nimeni efort, daca nu exista si recompensa. Atunci era alta mentalitate", e de parere cel care, la randul sau, a participat, in anii '70 - '80, la construirea a 12 refugii alpine. Dar lucrurile se schimbasera deja, Mircea Opris spunandu-ne ca banii necesari nu mai veneau de la voluntari, ci de la autoritati. Ce se intamplase intre timp cu spiritul voluntariatului? Explicatia vine de la Rolf Truetsch, legata de momentul venirii comunistilor la putere. Sa

luam cazul SKV - daca pana in anii '40 cabanele construite de voluntari fusesera administrate de asociatie, care avea statut juridic, banii obtinuti din turism fiind destinati viitoarelor amenajari alpine, dupa 1948 a fost impusa alta organizare montana. Cladirile au fost nationalizate. "Nu a existat un act efectiv de nationalizare. Pur si simplu au fost luate de stat", conchide Rolf.

 

Azi se fura din ce s-a construit in muntii din Romania sunt 555 de trasee montane omologate. Unele au cativa kilometri lungime, altele sunt mult mai impozante, de pana la 20 de kilometri. Statistica apartine Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului. Mai sunt aproape 100 de adaposturi alpine, in care turistii se pot retrage, in caz de urgenta. Numai ca stirile montane, despre constructii noi, sunt putine. Un exemplu ne-a venit tot de la Mircea Opris, despre Asociatia Turistilor din Sacele. Voluntarii au ridicat, dupa 1990, o cabana in Masivul Piatra Mare, pusa la dispozitia impatimitilor de miscare in aer liber. Din pacate, alte stiri abunda, cand vine vorba de Carpatii Romaniei - distrugerile. Se fura orice, pana si lanturile sau cablurile agatate de stanci, de care turistii ar trebui sa se tina, cand poteca e prea periculoasa, pe "buza" prapastiei. Multe adaposturi alpine sunt sparte, cablurile electrice taiate, disparand chiar si becurile. Hotii sunt insa greu de prins iar de multe ori salvamontistii repara stricaciunile din propriul buzunar.

 

Organizatia SKV in cifre

1880 - infiintarea organizatiei, la Sibiu.

700 de kilometri de trasee montane amenajate.

60 de cabane construite.

1900 - constituirea primelor grupe de salvatori montani.

1904 - prima grupa de ghizi.

 

Sursa: www.romanialibera.ro




 

FacebookTwitterYoutubeShare on Google+

Contul tau

Autentificare membru:

Calendar

Lun Ma Mie Joi Vi Sam Dum
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30

Evenimente

Niciun eveniment viitor!

Built with HTML5 and CSS3 Copyright © 2013 Asociata Turistica Ghizii Romaniei